sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Cum am anumite probleme ale varstei biologice in ultima vreme nu prea sunt disponibil sa postez informatii ca pana acum, insa voi posta poeme si poezi


scrise de mine.

Urc adesea pe Muntele Vetii,
Cad in continuu dar ma ridic.
Pasii-mi sunt dati ghetii
Iar inima, tristetii.

Nu pot si nici nu vreau
Urcarea sa renunt,
Ce gand necucetat vreau
Varful sub picior sa il am ascuns.

E-un instinct ce nu-l pot explica
E-o-nfatisare a ratiunii.
Sansa mi-e-n mana mea mica.
NU-mi pasa parearea lumii.

Si chiar de cad,
Iubirea ma ridica.
Ca-ci o fiinta mi s-a pogorat,
La inima-mi suferinda
Tristetea mi-o alunga,
Lacrimile mi-le-ascunde,
Sarutul cald mi-l arunca,
Si incep sa plutesc!
Piciorul nu mai urca!
Caci in zbor
Nu-i necesar nici un picior.

Un comentariu:

  1. Draga Ionut,
    Problema cu playlistul am vazut-o la toata lumea. O am si eu. Cred ca aceasta insuficienta o are din partea celui care l-a creat. Blogul n-ai cum sa-l maresti, cel mult sa-i schimbi formatul. Atata stiu. Mai multe stie Elvis:
    http://elvisica.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere